Nomenclatorul arhivistic sau nomenclatorul documentelor de arhiva este instrumentul de lucru care pune ordine in constituirea dosarelor si orienteaza intreaga organizare ulterioara a activitatii de arhiva. De aceea el poate fi definit ca “un tabel sistematic in care sunt desfasurate, pe structura schemei de organizare a institutiei, unitatile arhivistice concepute pe probleme si termene de pastrare, sau “o lista sistematica a grupelor de documente care se presupune ca se vor alcatui pe anul in curs”. Oricum l-am defini, fara intocmirea si aplicarea nomenclatorului arhivistic la registratura si compartimente, nu poate fi conceputa constituirea corecta a arhivei curente.
Gruparea documentelor pe baza nomencatorului are mare insemnatate nu numai in activitatea curenta ci si pentru activitatile ulterioare: constituirea unitatilor arhivistice, inventarierea si selectionarea acestora, valorificarea informatiilor din documente.
O arhiva fara nomenclator este un conglomerat eterogen de documente, a carui reorganizare necesita o replasare a actelor, deci o dublare a muncii. Constiturea documentelor pe baza nomenclatorului este sistemul cel mai economic si in acelas timp operativ, clasarea documentelor putand fi efectuata chiar de specialistul care le-a creat